Cozonac cu nuca si rahat

Cei care sunt prieteni fideli ai blogului stiu ca nu sunt la prima incercare in ale "cozonacitului". Unele tentative au fost mai putin reusite, alte mai reusite insa niciodata nu am incercat sa fac un cozonac cu o forma clasica. 

Prin urmare era cazul sa-mi suflec manecile si sa ma apuc de treaba. Sarbatorile pascale au fost un bun prilej de a ma testa. 

Inca din prima clipa gandul m-a purtat la nona (bunica materna) care facea cate 10-14 cozonaci de Paste. Si in Vinerea Mare cand veneau copiii si nepotii ne lua pe toti si ne ducea in camara sa ne arate masa plina cu cozonaci, pasca si cosul cu zeci de oua vopsite. 

Cu siguranta mai am mult pana o sa ajung la nivelul ei dar macar am inceput sa acumulez experienta. Si am sentimentul ca de acolo de sus ma vegheaza si ma iubeste cel putin la fel de mult cum o iubesc si eu.

Ingrediente aluat:
-550-600 g faina
-120 g zahar
-2 oua
-225 ml lapte
-80 ml ulei
-25 g drojdie proaspata
-1/2 lingurita sare
-coaja de portocala si lamaie
-esenta vanilie

Pentru umplutura:
-100 g nuci
-1 lingura cacao
-3 linguri zahar
-1 lingura esenta rom
-250-350 g rahat

Pentru uns cozonacul:
-un galbenus
-2 linguri de lapte

Mod de preparare:
Intr-un pahar se amesteca drojdia cu o lingurita de zahar. Se adauga doua linguri de lapte caldut si o jumatate de lingurita de faina si se lasa la fermentat pentru minim 10 minute. Este de preferat sa se lase paharul langa o sursa de caldura.
Odata cu trecerea timpului veti observa ca drojdia isi va mari volumul si la suprafata vor aparea mici bule de aer.

Intre timp intr-o craticioara se pune pe foc mic zaharul si laptele. Se amesteca din cand in cand pana se dizolva zaharul.

Intr-un bol se pune faina cernuta in prealabil de doua-trei ori si sarea. In mijlocul gramezii de faina se face o gropita in care se toarna drojdia dospita. Se adauga ouale, coaja de portocala +/- lamaie si 3 linguri esenta de vanilie.

Se incorporeaza usor faina, adaugandu-se in fir subtire laptele caldut.

Se framanta bine formandu-se un aluat. Pe masura ce se framanta se adauga cate un pic de ulei atunci cand aluatul se lipeste de mana si se framanta in continuare timp de 15-30 de minute. Eu am framantat aproximativ un sfert de ora.

Se acopera bolul cu un prosop de bucatarie si se lasa la dospit pentru 60 de minute intr-un loc caldut si ferit de curenti de aer.

Intre timp se pregateste umplutura cu nuca amestecand nuca maruntita cu zaharul, cacaoa si esenta de rom.

Dupa ce aluatul si-a dublat volumul se unge masa cu ulei si se imparte aluatul in 2 parti egale. 

Din prima bucata de aluat se intinde o foaie cu o grosime de 1.5 cm si cu o lungime egala cu cea a  tavii de cozonac.

Se intinde amestecul de nuca si se ruleaza strans formandu-se un rulou.

La fel se procedeaza si cu a doua bucata de aluat, insa de data aceasta peste aluat se presara rahat taiat in bucatele mici. Eu am folosit 250 de grame, insa data viitoare voi suplimenta cantitatea cu inca 100 de grade. Deh, doar facand inveti...

Se impletesc cele 2 rulouri, se aseaza in tava tapetata cu hartie de copt si se mai lasa sa creasca 45-60 de minute intr-un loc caldut si ferit de curenti de aer. Cozonacul trebuie sa creasca pana aproape de marginea (inaltimea) formei de cozonac.

Eu in Joia Mare am vopsit oua, motiv pentru care l-am lasat cam mult  sa creasca (vreo 40 de minute).

Se unge cozonacul cu un amestec facut dintr-un galbenus si 2 linguri de lapte si se introduce tava in cuptorul preincalzit la 170 de grade pentru 45-50 de minute. Dupa jumatate de ora daca cozonacul a capatat o culoare aurie se poate acoperi cu o foaie de copt pentru a nu se arde la suprafata. Eu trebuia sa fac operatiunea asta un pic mai repede....

Dupa ce s-a copt cozonacul se mai lasa in forma 10 minute, apoi se scoate din tava si se culca pe o parte. Dupa vreo 40 de minute se intoarce pe partea cealalta si tot asa se repeta de cateva ori.

Se taie de preferinta a doua zi dupa ce este complet racit.

Vazandu-i aspectul exterior mi-am zis: pare ok, a crescut mare si frumos! Seamana cu cozonacii lui nona. Oare cum o fi inauntru?

De sarbatori am fost in Braila la parintii si socrii mei, motiv pentru care in Vinerea Mare am facut pozele pentru blog fara sa gust nici macar o frimitura. Nu va mai zic de miros. Ispita a fost mare dar nu am cedat. 

Am fost incantata de modul in care a aratat. 

Si cand am ajuns la degustat satisfactia mea a fost maxima! Pufos, gustos si super aromat!

E drept ca un cozonac presupune mai multa munca, insa gustul sau, pufosenia, finetea e incomparabil mai buna decat cei din comert. De sarbatori am degustat 3 cozonaci facuti in casa si unul din comert. Cel din urma arata cel mai bine dar gustul a fost fara discutie pe ultimul loc.

Era sa uit de departamentul CTC (Vio) a fost incantat si i-a zis soacrei mele ca are concurenta. 

Pofta buna!