Rulada buturuga

Dragii mei desi au trecut mai bine de 5 luni de la ultima postare va asigur ca nu am renuntat la "dulciuri si nu numai". Motivele acestei pauze atat de lungi sunt diverse si nu o sa incerc sa-mi gasesc scuze. 

E drept ca in ultima perioada numarul retetelor pregatite de mine a scazut drastic insa tot ceea ce va pot spune este ca din cand in cand o sa incerc sa va impartasesc retetele preparatelor mele.

Prin urmare reincep postarile raspunzand Provocarii Secrete moderata luna aceasta de Ioana de la Pasiune si culoare. 

Blogul repartizat mie a fost unul cu Bucate pe alese. Cunosteam acest blog si nu mi-a fost deloc greu sa ma decid asupra retetei pe care o voi testa: rulada buturuga. 

Nu am putut sa rezist unei asemenea tentatii ciocolatoase. Si sper sa va conving si pe voi sa o pregatiti, caci merita din plin.

Ingrediente blat:
-4 oua
-4 linguri faina
-4 linguri zahar
-o lingurita bicarbonat
-o lingura ulei
-sare
-esenta de vanilie 

Ingrediente crema:
-400 ml frisca lichida/smantana pentru frisca
-300 g  ciocolata neagra 

Mod de preparare:
Blat:

Se separa galbenusurile de albusuri.

Galbenusurile se amestecaca cu zaharul pana se obtine o compozitie deschisa la culoare iar zaharul este dizolvat complet.

Se adauga bicarbonatul stins cu zeama de lamaie, apoi esenta de vanilie si un praf de sare. Este important sa stingeti bine bicarbonatul, in caz contrar riscati ca rulada sa aiba un gust tare neplacut.

Albusurile se bat spuma tare cu un praf de sare si se incorporeaza cu miscari usoare de sus in jos.

La final se adauga faina cernuta in prealabil, amestecandu-se usor.

Se toarna compozitia de blat in tava de la aragaz tapetata cu hartie de copt. Nu va faceti griji daca stratul va fi unul foarte subtire. Important este ca el sa fie nivelat frumos pe toata suprafata tavii.

Se introduce tava in cuptorul preincalzit la 180 de grade pentru aproximativ 15 minute. Dupa 10 minute va sfatuiesc sa verificati blatul. Daca se coace prea tare va fi foarte greu de rulat.

Intre timp se uda un prosop de bucatarie si se stoarce bine.

Dupa ce s-a copt blatul se rastoarna pe prosop si se ruleaza cu grija.

Pentru a vedea poze cu etapele obtinerii ruladei va sfatuiesc sa aruncati o privire asupra ruladei diplomat.

Se pregateste crema astfel:

Intr-o craticioara se toarna 250 ml frisca lichida si se adauga bucatelele de ciocolata. Se tine pe foc mic amestecandu-se pana cand ciocolata se topeste. Important este sa nu lasati frisca sa fiarba. Se lasa crema sa se raceasca bine. 

Intre timp se bate restul de frisca si se incorporeaza in crema obtinuta anterior. Eu am adaugat si 100 g nuca prajita si maruntita.

Intr-un bol se pune 1/3 din crema pentru a o folosi la ornat. Restul de crema se repartizeaza uniform pe toata suprafata blatului si se ruleaza usor cu ajutorul prosopului.

Se taie oblic aproximativ 10 cm dintr-un capat al ruladei si se lipeste cu putina crema de rulada principala.

Se inveleste rulada cu crema si se orneaza dupa preferinte.

Se da rulada la rece pentru 2-3 ore.

 O rulada ciocolatoasa tare delicioasa!

Si o feliuta pentru voi toti!

Pofta buna!

Bocăneţi - placintă cu aluat dospit

Cu siguranta fiecare dintre noi asociaza copilaria cu unele amintiri culinare. Iar eu cand spun copilarie ma gandesc la ceva ce ne facea nona (bunica materna) de multe ori: un fel de placinta de branza dar cu aluat dospit. Si cum nu am mai mancat de ani buni asa ceva mi-am luat inima in dinti si am trecut la treaba. Gustul l-am regasit in ceea ce am facut insa la aspect mai trebuie sa lucrez.

La fix a venit si provocarea Simonei de la Simona's World in cadrul proiectului Dulce Romanie care ne-a propus sa pregatim aluaturi dulci.

Ingrediente:
-800 g faina
-350-500 ml apa calduta
-4 linguri ulei
-2 lingurite sare
-2 lingurite zahar
-40 g drojdie proaspata
-750 g branza
-10 linguri zahar
-6 oua
-4 linguri lapte

 Mod de preparare:

Intr-un pahar se amesteca drojdia cu o lingurita de zahar. Se adauga doua linguri de apa calduta si o jumatate de lingurita de faina si se lasa la fermentat pentru minim 10 minute. Este de preferat sa se lase paharul langa o sursa de caldura.
Odata cu trecerea timpului veti observa ca drojdia isi va mari volumul si la suprafata vor aparea mici bule de aer.

Intr-un bol se pune faina cernuta in prealabil de doua-trei ori si sarea. In mijlocul gramezii de faina se face o gropita in care se toarna drojdia dospita. Se toarna apa calduta si uleiul si se framanta bine timp de aproximativ 10 minute. 

Apa se toarna in fir subtire, putin cate putin pana se obtine un aluat elastic, usor lipicios dar care se desprinde de pe marginile vasului. Este posibil sa aveti nevoie de mai multa sau de mai putina apa in functie de faina pe care o folositi.

Se acopera bolul cu un prosop de bucatarie si se lasa la dospit pana ce aluatul isi dubleaza volumul. Asta depinde si de temperatura din camera.

Intre timp se pregarteste umplutura: se rade branza si se amesteca cu 4 oua si 10 linguri de zahar. Cantitatea de zahar o stabiliti in functie de preferinte.

Dupa ce a crescut aluatul se tapeteaza masa de lucru cu faina si se imparte aluatul in doua bucati. 

Cu ajutorul sucitorului se intinde mai intai o foaie mai grosuta care se taie in 2.

Pe jumatate din cele 2 parti obtinute se intinde amestecul de branza, se acopera cu cealalta jumatate de aluat si se preseaza bine marginile. Eu aici am gresit. Trebuia sa fac foi mai inguste si astfel as fi obtinut 4 randuri de bocăneţi. Gustul nu se modifica, doar aspectul este altul.

Se taie apoi in bucati de marimi diferite.

Se unge o tava cu ulei si se aseaza bucatile de bocăneţi intr-un mod asimetric. Eu am obtinut vreo 24 de bucati (3 tavi mai mici).

Se mai lasa sa creasca aproximativ 45 de minute.

Se amesteca 4 linguri de lapte cu 2 galbenusuri de ou si se ung bocăneţii.

Se introduce tava in cuptorul preincalzit la 180 de grade pentru aproximativ 40 de minute.

Si iata-i in toata splendoarea lor:

Un miros imbietor va cuprinde bucataria. Daca nu ati sti ce e in cuptor cu siguranta ati spune: "Sa fie miros de paine sau placinta? Nu stiu sigur, dar miroase tare bine!"

Pufosi si deliciosi:

Pofta buna!

Madlene

La sfarsitul anului trecut am castigat la un concurs o tava de madlene. Din pacate am tot amanat sa o folosesc insa zilele trecute i-a venit randul. Si zic din pacate pentru ca aceste mici frumuseti in forma de scoica mi-au incantat si papilele gustative nu numai privirea.

Asadar, dupa o perioada destul de indelungata de absenta revin cu o reteta cum altfel decat simpla, rapida si delicioasa.

Ingrediente:
-4 oua mici
-130 faina
-120 g zahar
-120 unt + 20 g pentru uns
-5 g praf de copt
-un plic zahar vanilat 
-coaja portocala
-suc de portocale


Mod de preparare:

Se topeste untul si se lasa la racit.

Se mixeaza zaharul si zaharul vanilat cu ouale pana ce acestea se deschid la culoare si se dizolva complet zaharul.

Se adauga untul topit rece si 2 lingurite suc de portocale.

Intr-un bol se amesteca faina cu praful de copt si o jumatate lingurita de sare. Se cerne peste mixul de oua si se omogenizeaza usor cu miscari de sus in jos. Se adauga si coaja rasa de la o jumatate de portocala.

Se acopera bolul cu folie alimentara si se introduce in frigider pentru minim o ora. Eu am avut treaba si l-am lasat cam o ora si jumatate.

Tava se unge cu unt si se tapeteaza cu faina. Fiecare forma se va umple trei sferturi deoarece compozitia isi va mari volumul dupa coacere.

Daca nu aveti tava speciala pentru madlene puteti folosi forme pentru briose.

Se introduce tava in cuptorul preincalzit la 180 de grade pentru aproximativ 8-10 minute. 

Va sfatuiesc sa fiti cu ochii pe cuptor deoarece madlenele se coc foarte repede si riscati sa le ardeti. Cand se rumenesc usor pe margine sunt gata.

Se lasa 5 minute sa se raceasca in tava si apoi se scot cu grija.

 

Eu am obtinut 20 de bucati dar cantitatea difera in functie de tava. De exemplu formele din tava mea sunt destul de adanci.

Se pot orna cu ciocolata topita sau se pot pudra cu zahar vanilat. Se fac repede si se mananca si mai repede!

Mici, pufoase, parfumate! Ideale alaturi de o ceasca de cafea.

Niste minunatii frantuzesti! Mai vreau ...

Pofta buna!

Paine de casa cu masline si rozmarin

 

In ceasul al 12-lea reusesc sa postez reteta pentru Provocarea Secreta. Luna aceasta am avut de ales de pe un site al carui denumire spune totul: Disturbingly Delicious. Cu greu m-am decis ce sa prepar. Am fost tentata sa aleg un desert dar, in final am ales ceva ce m-a provocat: mini baghete cu masline si rozmarin. Am ales sa pastrez intocmai ingredientele dar prezentarea am modificat-o in sensul in care am ales sa fac o paine si nu minibaghete.

 

Ingrediente:
-400 g faina
-250 ml apa
-3 linguri ulei
-o lingurita si jumatate sare
-o lingurita zahar
-20 g drojdie proaspata
-70 g masline felii
-3/4 lingurita rozmarin

Mod de preparare:

Intr-un pahar se amesteca drojdia cu o lingurita de zahar. Se adauga doua linguri de apa calduta si o jumatate de lingurita de faina si se lasa la fermentat pentru minim 10 minute. Este de preferat sa se lase paharul langa o sursa de caldura.
Odata cu trecerea timpului veti observa ca drojdia isi va mari volumul si la suprafata vor aparea mici bule de aer.

Intr-un bol se pune faina cernuta in prealabil de doua-trei ori si sarea. In mijlocul gramezii de faina se face o gropita in care se toarna drojdia dospita. Se toarna apa calduta si uleiul si se framanta bine timp de aproximativ 10 minute. Se obtine un aluat elastic, usor lipicios dar care se desprinde de pe marginile vasului.

Se adauga maslinele felii si rozmarinul (daca aveti rozmarin proaspat este si mai bine). Eu am folosit o lingurita de rozmarin si la final mi s-a parut ca gustul era prea puternic. Va sfatuiesc sa folositi doar trei sferturi de lingurita sau chiar jumatate in functie de preferinte.

Se framanta aluatul pana se incorporeaza bine maslinele si rozmarinul. Se acopera bolul cu un prosop de bucatarie si se lasa la dospit pana ce aluatul isi dubleaza volumul. Asta depinde si de temperatura din camera.

Se tapeteaza o tava de aragaz cu hartie de copt si se rastoarna aluatul. I se da o forma rotunda si se mai lasa la crescut aproximativ 10-15 minute. Optional se poate cresta painea.

Se seteaza temperatura cuptorului la 200 de grade si se introduce in interior o cratita cu apa fiarta. Se lasa in interior pana in momentul in care se introduce tava cu painea. In acest mod in interiorul cuptorului vor fi vapori de apa care vor face ca painea sa nu aiba o coaja extrem de tare ci doar usor crocanta. Vio chiar a apreciat lucrul asta: "imi place cum a iesit coaja".

Se coace painea aproximativ 40 de minute.

Se lasa painea sa se raceasca pe un gratar de bucatarie. Eu am improvizat: am folosit un gratar de la aragaz pe care nu-l folosesc de obicei.

Dragii mei aproape cand era coapta painea am realizat un lucru :este atat de simplu sa intinzi mana si sa iei paine gata facuta de pe raft dar cu acest gest simplu pierzi sau mai bine zis renunti la mirosul imbietor al painii facute in casa, la coaja crocanta, la miezul proaspat si pufos.

Este adevarat ca se pierde timp si energie dar macar asa din cand in cand va recomand sa faceti o paine, poate atunci cand aveti oaspeti la masa sau cand iesiti la un picnic cu prietenii. Cu siguranta preparatele vor fi mai gustoase alaturi de o felie de paine facuta in casa.

Bucataria a fost invadata de miros de rozmarin si paine calda. O nebunie! M-am invartit in jurul cuptorului asemeni unui copil nerabdator si pofticios.

Cu greu am rezistat vreo 2 ore sa las painea sa se raceasca pentru a o putea taia. Si asta asa pentru ca vroiam sa fac poze pentru blog caci altfel as fi rupt numaidecat o bucata de paine aburinda.

Pufos, pufos si delicios!

 

Pofta buna!

Pancakes aperitiv cu mazare

 

Mereu incerc sa gasesc o alternativa la deja banalele si plictisitoarele sandwichuri. De data aceasta am optat pentru niste pancakes aperitiv (clatite americane). Si cum trebuia sa raspund provocarii lansata de Cornelia (Delicatesa) in cadrul proiectului Dulce Romanie, am hotarat imediat sa fac niste pancakes aperitiv cu mazare.

Ingrediente:
-250 g faina
-250 ml apa minerala
-3 oua
-100 g mazare
-100 g sunca
-100 g ardei rosu
-100 ml ulei
-1 plic praf de copt
-sare
- o legatura patrunjel

Mod de preparare:

In primul rand se fierbe mazarea. Intr-o cratita se pune mazarea, se toarna apa cat sa o acopere si se lasa sa fiarba vreo 10 minute. Din fericire mazarea fierbe foarte repede.

Intr-un bol se amesteca faina cernuta in prealabil cu praful de copt. Se adauga sarea, apa minerala, uleiul si cele 3 oua si se mixeaza bine timp de aproximativ 5 minute. Se lasa aluatul sa se odihneasca.

Intre timp se taie bucatele mici sunca si ardeiul.
Peste aluat se adauga sunca, ardeiul si mazarea.

Se incinge o tigaie, preferabil de teflon, fara ulei, si cu ajutorul unui polonic se toarna compozitia in centrul tigaii.  Se lasa aluatul sa se extinda singur spre marginile tigaii.
Atunci cand pe suprafata pancake-ului apar bule acesta se intoarce pe partea cealalta.

Eu am vrut niste clatite mai subtiri motiv pentru care am turnat o cantitate mai mica de aluat. Insa dupa ce le-am prajit mi-am dat seama ca era mai ok daca faceam clatitele mai groase; ar fi fost mai pufoase. Astfel dintr-o joaca am facut o clatita-floricica care a iesit mai inalta, mai pufoasa dar la fel de gustoasa.

Asadar daca vreti ca pancales-urile sa fie mai atractive pentru copii puteti sa alegeti diferite modele metalice: eu am ales o floare.

Marea problema cu aceste pancakes-uri este ca nu te mai poti opri din mancat.

Sunt ideale in orice moment al zilei: la micul dejun, la servici, sau la cina alaturi de o salata.

Atat de simple dar grozav de gustoase! Trebuie sa le incercati!

Pofta buna!

Bavareza cu capsuni

 

A venit vremea provocarilor de luna aceasta. Si cum proiectul Dulce Romanie presupune "construirea" a 3 retete cu ingrediente propuse m-am mobilizat si am inceput cu.....desertul, bineinteles. 

Cornelia de la Delicatesa ne-a propus sa folosim niste fructe aromate si foarte populare in acest sezon: capsunile. 

Am ales un desert racoros, cremos, nu foarte dulce dar foarte simplu de preparat: bavareza cu capsuni. Va recomand sa-l incercati fiind foarte indicat in zilele calduroase de vara.

Ingrediente:
-500 g capsuni
-250 ml lapte
-100 g zahar
-3 galbenusuri
-200 ml frisca
-20 g gelatina

Mod de preparare:
Se separa albusurile de galbenusuri.
Intr-un bol se mixeaza galbenusurile cu zaharul pana isi dubleaza volumul si se deschid la culoare.

Separat intr-un bol se inmoaie gelatina in 200 ml apa rece timp de 10 minute.
Peste mixul de galbenusuri si zahar se adauga laptele, se omogenizeaza bine si se pune pe bain marie. Se amesteca continuu timp de aproximativ 10 minute pana se ingroasa putin.

Se lasa crema sa se raceasca putin, se adauga gelatina si se amesteca bine pana ce aceasta se dizolva. Crema nu trebuie sa fie foarte fierbinte deoarece va distruge proprietatile gelatinei.

Capsunile se mixeaza cu ajutorul unui blender si se toarna peste galbenusuri dupa ce acestea s-au racit.

Se bate frisca si se incorporeaza usor in amestecul de mai sus. Optional se pot adauga si bucati mici de capsuni.

Se toarna amestecul in pahare de unica folosinta si se da la frigider pentru 4-5 ore.

Se orneaza cu frisca si capsuni si se savureaza cu pofta! Un desert tare fin si delicios!

 Pofta buna!

Salata de icre de crap

Poate unii dintre voi considerati ca este complicat sa faceti salata de icre insa daca stiti sa pregatiti maioneza cu ajutorul mixerului atunci considerati ca ati rezolvat problema. Procedeul este foarte asemanator. Mai mult daca aveti un robot de bucatarie atunci efortul este minim iar cat timp "jucaria" isi face treaba voi puteti sa spalati vasele sau mai stiu eu ce altceva trebuie sa faceti prin bucatarie.

In plus gustul icrelor facute in casa nu se compara cu a celor existente in comert: este mult mai gustos si mai sanatos.

Ingrediente:
-100 g icre crap
-250 ml ulei
- 25 ml apa minerala
- o lamaie

Mod de preparare:

Icrele trebuie sa fie in prealabil curatate de pielite si sarate. Daca scoateti icrele din peste e bine sa le sarati, sa le puneti intr-un borcan si sa le tineti in congelator pentru minim 2-3 zile. Daca le cumparati atunci le puteti folosi imediat.

Din intreaga cantitate se opreste o ligurita de icre.

Restul se pun intr-un bol de robot si se mixeaza cateva minute la viteza mica. Daca se foloseste un mixer de mana este necesar sa se mixeze in acelasi sens pentru a nu se taia icrele. 

Apoi se adauga uleiul in fir subtire si se continua mixarea la viteza mare. Treptat icrele se vor albi si vor creste in volum.

Din cand in cand se adauga zeama de lamaie si se mixeaza in continuare. Se poate turna si un pic de apa minerala pentru a le face mai pufoase.

Spre final se adauga icrele pastrate si se mai mixeaza un pic la viteza mica astfel incat acestea sa se vada frumos in salata. Se asezoneaza cu sare dupa gust.
Ca sa va faceti o idee durata totala a intregului proces de preparare a salatei de icre este de aproximativ jumatate de ora.

In cazul in care icrele sunt prea moi ori foarte sarate puteti adauga gris: Se pun la fiert 100 ml apa si cand incepe sa clocoteasca se adauga 2 linguri de gris in ploaie. Se amesteca continuu timp de 3 minute pana se ingroasa. Se lasa sa se raceasca si apoi se adauga in timpul mixarii icrelor.
Eu totusi va recomand sa apelati la gris doar in situatii de urgenta. Cel mai bine este sa nu alteram gustul icrelor.

Va sfatuiesc sa respectati cantitatea de ulei indicata astfel incat sa obtineti o salata gustoasa in care sa simtiti gustul icrelor si nu o pasta uleioasa fara prea mult gust.

In cazul extrem in care s-a taiat salata se pun intr-un bol 2-3 linguri din salata taiata si se adauga zeama de lamaie. Se mixeaza bine pana isi revine (surplusul de ulei duce la taierea icrelor). Se adauga cate o lingura din salata taiata, se amesteca bine si tot asa pana salvam toata salata.

Se lasa la frigider pentru cateva ore perioada in care se vor mai intari putin.

O salata proaspata, hranitoare, si delicioasa!

Un aperitiv gustos ideal pentru o masa festiva si nu numai.

Pofta buna!

Cozonac cu nuca si rahat

Cei care sunt prieteni fideli ai blogului stiu ca nu sunt la prima incercare in ale "cozonacitului". Unele tentative au fost mai putin reusite, alte mai reusite insa niciodata nu am incercat sa fac un cozonac cu o forma clasica. 

Prin urmare era cazul sa-mi suflec manecile si sa ma apuc de treaba. Sarbatorile pascale au fost un bun prilej de a ma testa. 

Inca din prima clipa gandul m-a purtat la nona (bunica materna) care facea cate 10-14 cozonaci de Paste. Si in Vinerea Mare cand veneau copiii si nepotii ne lua pe toti si ne ducea in camara sa ne arate masa plina cu cozonaci, pasca si cosul cu zeci de oua vopsite. 

Cu siguranta mai am mult pana o sa ajung la nivelul ei dar macar am inceput sa acumulez experienta. Si am sentimentul ca de acolo de sus ma vegheaza si ma iubeste cel putin la fel de mult cum o iubesc si eu.

Ingrediente aluat:
-550-600 g faina
-120 g zahar
-2 oua
-225 ml lapte
-80 ml ulei
-25 g drojdie proaspata
-1/2 lingurita sare
-coaja de portocala si lamaie
-esenta vanilie

Pentru umplutura:
-100 g nuci
-1 lingura cacao
-3 linguri zahar
-1 lingura esenta rom
-250-350 g rahat

Pentru uns cozonacul:
-un galbenus
-2 linguri de lapte

Mod de preparare:
Intr-un pahar se amesteca drojdia cu o lingurita de zahar. Se adauga doua linguri de lapte caldut si o jumatate de lingurita de faina si se lasa la fermentat pentru minim 10 minute. Este de preferat sa se lase paharul langa o sursa de caldura.
Odata cu trecerea timpului veti observa ca drojdia isi va mari volumul si la suprafata vor aparea mici bule de aer.

Intre timp intr-o craticioara se pune pe foc mic zaharul si laptele. Se amesteca din cand in cand pana se dizolva zaharul.

Intr-un bol se pune faina cernuta in prealabil de doua-trei ori si sarea. In mijlocul gramezii de faina se face o gropita in care se toarna drojdia dospita. Se adauga ouale, coaja de portocala +/- lamaie si 3 linguri esenta de vanilie.

Se incorporeaza usor faina, adaugandu-se in fir subtire laptele caldut.

Se framanta bine formandu-se un aluat. Pe masura ce se framanta se adauga cate un pic de ulei atunci cand aluatul se lipeste de mana si se framanta in continuare timp de 15-30 de minute. Eu am framantat aproximativ un sfert de ora.

Se acopera bolul cu un prosop de bucatarie si se lasa la dospit pentru 60 de minute intr-un loc caldut si ferit de curenti de aer.

Intre timp se pregateste umplutura cu nuca amestecand nuca maruntita cu zaharul, cacaoa si esenta de rom.

Dupa ce aluatul si-a dublat volumul se unge masa cu ulei si se imparte aluatul in 2 parti egale. 

Din prima bucata de aluat se intinde o foaie cu o grosime de 1.5 cm si cu o lungime egala cu cea a  tavii de cozonac.

Se intinde amestecul de nuca si se ruleaza strans formandu-se un rulou.

La fel se procedeaza si cu a doua bucata de aluat, insa de data aceasta peste aluat se presara rahat taiat in bucatele mici. Eu am folosit 250 de grame, insa data viitoare voi suplimenta cantitatea cu inca 100 de grade. Deh, doar facand inveti...

Se impletesc cele 2 rulouri, se aseaza in tava tapetata cu hartie de copt si se mai lasa sa creasca 45-60 de minute intr-un loc caldut si ferit de curenti de aer. Cozonacul trebuie sa creasca pana aproape de marginea (inaltimea) formei de cozonac.

Eu in Joia Mare am vopsit oua, motiv pentru care l-am lasat cam mult  sa creasca (vreo 40 de minute).

Se unge cozonacul cu un amestec facut dintr-un galbenus si 2 linguri de lapte si se introduce tava in cuptorul preincalzit la 170 de grade pentru 45-50 de minute. Dupa jumatate de ora daca cozonacul a capatat o culoare aurie se poate acoperi cu o foaie de copt pentru a nu se arde la suprafata. Eu trebuia sa fac operatiunea asta un pic mai repede....

Dupa ce s-a copt cozonacul se mai lasa in forma 10 minute, apoi se scoate din tava si se culca pe o parte. Dupa vreo 40 de minute se intoarce pe partea cealalta si tot asa se repeta de cateva ori.

Se taie de preferinta a doua zi dupa ce este complet racit.

Vazandu-i aspectul exterior mi-am zis: pare ok, a crescut mare si frumos! Seamana cu cozonacii lui nona. Oare cum o fi inauntru?

De sarbatori am fost in Braila la parintii si socrii mei, motiv pentru care in Vinerea Mare am facut pozele pentru blog fara sa gust nici macar o frimitura. Nu va mai zic de miros. Ispita a fost mare dar nu am cedat. 

Am fost incantata de modul in care a aratat. 

Si cand am ajuns la degustat satisfactia mea a fost maxima! Pufos, gustos si super aromat!

E drept ca un cozonac presupune mai multa munca, insa gustul sau, pufosenia, finetea e incomparabil mai buna decat cei din comert. De sarbatori am degustat 3 cozonaci facuti in casa si unul din comert. Cel din urma arata cel mai bine dar gustul a fost fara discutie pe ultimul loc.

Era sa uit de departamentul CTC (Vio) a fost incantat si i-a zis soacrei mele ca are concurenta. 

Pofta buna!