joi, 31 ianuarie 2013

Napolitane cu crema caramel si nuci


Cred ca ati observat ca in ultima perioada m-am "delectat" cu dulciurile copilariei. Nu stiu sa va spun un motiv anume pentru care am ales astfel de retete dar va asigur ca papilele noastre gustative au fost tare fericite.
Si cred ca v-am obisnuit cu un lucru: faptul ca majoritatea preparatelor facute de mine sunt simplu de pregatit dar si rapide. Asa ca-mi mentin obiceiul si va propun o prajitura/napolitana tare buna si gata in cel mult o ora: napolitane cu crema caramel si nuci.

 Ingrediente:
-6 foi napolitana de 19x28 cm
-4 oua
-200 g unt
-250 g nuca maruntita
-400 g zahar
-esenta rom

Mod de preparare:
Intr-un bol se mixeaza ouale cu 150 g zahar pana se topeste zaharul. Se adauga untul la temperatura camerei si se amesteca bine. Chiar daca mai raman bucatele de unt nu este nicio problema.


Intr-o cratita se pune la foc mic 250 g zahar pentru a se carameliza. Atentie sa nu ardeti zaharul. Acesta este caramelizat cand capata o culoare aurie de chihlimbar.
Peste zaharul caramelizat se toarna amestecul de ou si unt. Se adauga putin cate putin amestecand incontinuu. La inceput va face o spuma dar amestecand foarte bine devine iar crema.
Se tine crema pe foc mic timp de 15 minute pana se ingroasa. In tot acest timp se amesteca incontinuu pentru a nu se lipi.
Se ia cratita de pe foc si se adauga nuca maruntita si esenta de rom. Puteti inlocui nucile cu migdale sau alune.


Se pune o foaie de napolitana pe un tocator, se intinde bine crema lasand liber cam un centimentru fata de margine, se pune alta foaie, se preseaza usor si tot asa.


Daca tocati nuca mai grosier turnati un strat mai gros de crema si folositi numai 2 sau 3 foi. Daca in schimb maruntiti bine de tot nuca puteti folosi 4 sau 5 foi.

Eu am tocat nuca cam grosier si am facut 2 tipuri de napolitane. Mai intai am folosit 4 foi de napolitana, insa dupa ce am ansamblat napolitana a trebuit sa o presez foarte bine si sa o las mai mult timp la rece pentru a se lipi bine. Apoi am folosit doar 2 foi si s-a dovedit a fi o alegere mai buna. Data viitoare voi folosi mai putine foi de napolitana.

Se acopera napolitana cu o hartie si se aseaza o greutate deasupra ca sa se preseze bine.Se da la rece pentru 3-4 ore.
Se taie dupa preferinte in patrate sau romburi.


Mie romburile mi se par mai elegante. De exemplu se pot aseza in forma de floare pe un platou.

Au fost tare bune...si s-au papat repede, repede.


Primul tip de napolitana cu 4 foi:


Si cel de-al doilea tip cu 2 foi. As fi pus mai multa crema dar nu am mai avut. Asta e....data viitoare.



Pofta buna!




marți, 29 ianuarie 2013

Fundite, minciunele sau uscatele



Va mai aduceti aminte de fundite, minciunele sau uscatele?
Nu conteaza sub ce denumire le cunoasteti. Important este faptul ca aproape toti am mancat asa ceva in copilarie. Iar gustul lor nu poate fi uitat. 
Si de ce sa ne interzicem asa ceva, cand se fac atat de simplu si rapid? In maxim o ora puteti sa va bucurati de ele.
Eu le-am facut intr-o zi cand am avut invitati seara la masa si nu aveam timp pentru un desert sofisticat. Si ce sa va zic: a fost apreciat aperitivul, supa, friptura in sos de vin rosu dar funditele au facut sen-za-tie! Cand le-au vazut invitatii am auzit: wow uscatele, din astea ne facea mamaie!
Unul dintre prieteni mi-a zis ca a si uitat de ele, ca nu a mai mancat de vreo 15 ani. Si ca sunt exact asa cum le stia si el. S-au mancat absolut toate!

Ingrediente:
-600 g faina
-80 g unt
-3 oua
-130 ml lapte
-3 linguri zahar
-sare

Mod de preparare:
Se cerne faina intr-un bol si se adauga un praf de sare. Se adauga untul si se amesteca pana se obtine un aluat nisipos.
Intr-un castronel se amesteca ouale, zaharul si laptele.
Acest mix se toarna peste faina si se amesteca. Se framanta bine pana se obtine un aluat nelipicios. Daca este prea moale se mai adauga faina sau din contra daca este prea tare se mai toarna un pic de lapte.


Se presara faina pe masa de lucru, se rupe o bucata de aluat si se intinde o foaie subtire cat o lama de cutit (daca vreti ca funditele sa nu fie prea crocante atunci intindeti o foaie de aluat mai groasa).
Se taie foaia in romburi, in mijlocul carora se face o taietura oblica prin care se trage un colt obtinandu-se astfel o forma de fundita.



Se prajesc pe ambele parti, in ulei incins, la foc mediu pana capata o culoare aurie.
Se scot pe un servetel de hartie pentru a absorbi excesul de ulei. 



 Se lasa sa se raceasca si se pudreaza cu zahar pudra.


 Desi este un desert simplu, parerea mea este ca funditele arata delicat, elegant.


 Se pot servi simple sau cu gem. Eu am preferat gem de afine.


Si inca una pentru voi!


Sa aveti pofta!

joi, 24 ianuarie 2013

Strudel cu mere




In ultima perioada simt o "chemare" catre retetele copilariei, retete usoare, cu ingrediente simple, fara prea multa munca dar... gustoase,gustoase rau.
Asa ca am fost tare incantata cand am vazut ca luna aceasta  provocarea Dulce Romanie gazduita de Alexandra de la Menta&Rozmarin ne-a invitat sa pregatim cu desert care sa readuca marul in centrul atentiei.
Atunci imediat am stiut ce voi pregati: strudel cu mere.
Strudelul cu mere este un desert simplu, rapid si delicios. Il putem lua la servici pentru a ne aduce o clipa dulce pe parcursul zilei de munca sau il putem da copilului la scoala. Cu siguranta este mai bun si mai sanatos decat orice prajiturica ambalata si plina de E-uri.

Ingrediente:
-600 g faina
-80 g unt
-130 ml apa minerala
-120 ml ulei
-1 ou
-9 mere
-4 linguri de zahar
-5 g praf de copt
-1 plic zahar vanilat
-sare
-scortisoara

Mod de preparare:
Intr-o craticioara se topeste untul la foc mic si se amesteca cu 100 g faina. Se lasa sa se raceasca.

Intre timp intr-un bol se amesteca faina cernuta in prealabil, praful de copt, sarea, oul, apa minerala si uleiul. Se mai poate adauga faina sau apa dupa caz pana se obtine un aluat nelipicios.


Se framanta bine si se intinde o foaie groasa de 2 cm care se unge cu mixul de unt si faina pregatit anterior. Apoi se ruleaza, se strange sub forma unui melc, se impacheteaza in folie de plastic si se da la frigider pentru o ora. 
Aceasta este o modalitate facila de obtinere a unui aluat asemanator celui frantuzesc (aluat foietaj).


Intre timp se pregateste umplutura astfel: merele se curata de coaja, se dau pe razatoare mare si se scurg bine de zeama. Se amesteca cu zaharul si scortisoara, cantitatea lor stabilindu-se dupa gust in functie de cat de dulci sunt merele.
Eu nu calesc merele si in general niciun fel de fruct atunci cand le folosesc in placinte. Asa facea bunica mea si mi se pare ca gustul fructelor este mai bun atunci cand acestea nu sunt preparate termic inainte de a fi folosite.
Daca doriti puteti adauga in umplutura si stafide.

Se taie o bucata din aluat (cam un sfert) si se intinde o foaie cat se poate de subtire. Aceasta la randul ei se taie in doua si se formeaza strudelul.


Aici sunt mai multe modalitati in functie de preferinte:
1. se intinde umplutura intr-un strat subtire, se ruleaza. si la sfarsit se aplica niste taieturi(crestaturi)


2. se intinde umplutura intr-un strat subtire, se ruleaza cam 3/4 din aluat iar pe partea ramasa se fac trei randuri de taieturi; acestea se intind peste ruloul format si se creeaza un model tip plasa


Rulourile se taie in 3 bucati si se aseaza in tava tapetata cu hartie de copt.
Tava se introduce in cuptorul preincalzit la 170 de grade pentru aproximativ 50 de minute.
 

Imediat dupa coacere daca doriti ca strudelul sa fie mai moale se acopera tava cu un prosop de bucatarie. Apoi se pudreaza cu zahar vanilat.


Un desert simplu, rapid si delicios! 


Apetisante! Se topesc in gura!



Se poate servi cald dar si rece. Si o poza cu sectiunea:


Pofta buna!


duminică, 20 ianuarie 2013

Trandafiri cu nuca


 

De ceva timp mi-a atras atentia un proiect al Anei Maria Nicolae numit Provocarea Secreta. Pana acum nu am avut curaj sa particip dar anul asta mi-am invins teama si m-am hotarat sa incerc.
Regula este simpla: in fiecare luna Ama recomanda fiecarui participant un blog romanesc din care sa se inspire si din retetele caruia trebuie sa aleaga sa gateasca un preparat.

Eu a trebuit sa ma inspir din Bucataria Elenei, un blog interesant unde am gasit retete foarte variate. Inca de la inceput mi-am zis ca trebuie sa prepar ceva dulce, ca doar nu degeaba blogul meu se numeste "Dulciuri si nu numai".

Si tot rasfoind retetele am zic ca daca tot este o provocare, provocare sa fie pana la capat. Cu riscul de a da gres trebuie sa fac ceva nou: o reteta care este diferita fata de ceea ce am facut si care mi s-a parut destul de complicata. Stiti cum e: tot ce este nou pare si greu.

Asa ca am optat sa fac Trandafiri cu nuca, niste mini cozonocei in forma de boboci de trandafir. Eu marturisesc ca pana acum nu am preparat cozonac si prin urmare totul a fost o adevarata provocare.
De obicei incerc sa fiu cat mai obiectiva si sa-mi fac autocritica. Prin urmare va spun ca rezultatul putea sa fie si mai bun din punct de vedere al aspectului, dar gustul a fost unul reusit.


Ingrediente:

Aluat:
-400 g faina alba
-200 g faina integrala de grau
-300 ml lapte
-100 g unt
-150 g zahar
-2 galbenusuri
-sare
-coaja de lamaie
-stafide
-25 g drojdie proaspata

Umplutura:
-150 g nuci macinate
-120 g zahar

Sirop:
-100 ml apa
-2 linguri zahar

Mod de preparare:
Intr-un pahar se amesteca drojdia cu o lingura de lapte caldut. Se adauga o lingura de zahar si una de faina si se lasa la fermentat pentru minim 10 minute. Este de preferat sa se lase paharul langa o sursa de caldura.

Odata cu trecerea timpului veti observa ca drojdia isi va mari volumul si la suprafata vor aparea mici bule de aer.


Intre timp intr-o craticioara se pune la topit untul, zaharul si laptele. Se amesteca din cand in cand pana se topeste untul si se dizolva zaharul.
Intr-un bol se pune faina cernuta in prealabil si sarea. In mijlocul gramezii de faina se face o gropita in care se toarna drojdia dospita. Se incorporeaza usor faina, adaugandu-se treptat cate putin din amestecul de lapte si unt. 
Se pun pe rand si galbenusurile iar la final coaja de lamaie.
Se framanta bine formandu-se un aluat.
Se acopera bolul cu un prosop de bucatarie si se lasa la dospit intr-un loc calduros pentru aproximativ 60-90 de minute. Eu l-am lasat o ora si 20 de minute.
Dupa ce aluatul si-a dublat volumul se imparte in 6 bile de marimi egale plus o bila mai mica.
Din fiecare bila se intinde pe o suprafata unsa cu ulei o foaie cam de 20/18 cm.
Se presara o lingura de nuca macinata, una de zahar si cateva stafide. Apoi se ruleaza si se taie in 3 bucati. Din bila mica vor rezulta 2 bucati.

Eu am facut niste foi un pic mai lungi si aici am gresit:
-in primul rand daca ar fi fost foile mai mici, rulourile din aluat ar fi fost mai groase si ar fi incarcat mai bine tava (nu ar mai fi ramas spatii prea mari intre bucati).
-in al doilea rand bucatile ar fi avut o inaltime mai mica si nu mi-ar mai fi fost greu sa le asez in tava
Data viitoare o sa am mai multa grija. Promit!

Se tapeteaza o forma de copt de 26 cm astfel: fundul tavii cu hartie de copt udata si stoarsa bine iar marginile unse cu unt. Se aranjeaza bucatile in tava lasandu-se spatiu intre ele, deoarece acestea vor creste pe durata coacerii.
Se mai lasa tava 15 minute si apoi se introduce in cuptorul preincalzit la 160 de grade pentru 45 de minute.
Eu am preincalzit cuptorul la 180 de grade si am mentinut aceasta temperatura pentru primele 25 de minute. Acesta este motivul pentru care trandafirasii mei s-au cam "bronzat". Mai apoi am scazut temperatura la 150 de grade.


Si iata rezultatul. Un buchet de trandafirasi care a atras un fluturas...


Niste mini cozonoci foarte dulci si gustosi!
De cele mai multe ori postez o reteta la o diferenta de aproximativ 10 zile de la prepararea ei (asta pentru ca de blog ma ocup in timpul meu liber, timp care in ultima perioada este din ce in ce mai scurt). Ei si cum va spuneam atunci cand scriu despre un preparat el nu mai exista, e istorie. Vorba aceea "fuse, fuse si ...se duse"
Din fericire de data asta lucrurile nu stau la fel asa ca acum ma pot indulci chiar acum...mmm...deliciosi! (noroc cu provocarea secreta ca am fost nevoita sa public reteta pentru a respecta termenul limita de publicare).

 Si o poza cu o sectiune pentru a vedea cat de pufosi sunt trandafirasii:



Pofta buna!



joi, 17 ianuarie 2013

Supa crema de ciuperci



Ingrediente:
-700 g ciuperci
-170 g telina
-o radacina patrunjel
-un morcov
-un cartof
-o ceapa mare
-50 g unt
-250 ml smantana
-2 l supa pui


Mod de preparare:
Se curata telina, patrunjelul, morcovul si cartoful. Se taie cubulete si se pun la fiert in supa de pui. Daca nu aveti supa puteti folosi apa sau puteti adauga in apa un cub de Knorr pui.


Se curata ceapa, se taie marunt si se pune la calit in 50 g de unt.
Dupa ce s-a inmuiat ceapa se adauga ciupercile curatate si taiate. Este optiunea fiecaruia cum curata ciupercile. Recomandat este sa le stergeti cu o carpa umeda, si nu sa le spalati sau sa le curatati coaja.
Se lasa ciupercile la calit pana ce se evapora complet sucul pe care acestea le-au lasat in tigaie.


Dupa ce au fiert legumele, atat cele din supa cat si ciupercile, se lasa un pic sa se raceasca si mai apoi se transfera intr-un blender. (in poza cu blenderul se vede doar jumatate din cantitatea de legume). Se adauga un pic din zeama de la legume si se condimenteaza cu sare si piper.


Dupa ce sunt bine pasate legumele se mai poate adauga zeama de la legume pana cand supa capata consistenta dorita.



Se rastoarna supa in oala, se adauga smantana si se mai fierbe la  foc mic circa 10 minute.
Se serveste cu crutoane.
Se ung cateva felii de paine cu usturoi pisat, se stropeste cu ulei de masline, se taie cubulete si se dau in cuptorul incins. Si o poza facuta pe fuga...


Si... voila! O supa usoara, sanatoasa si foarte delicioasa!


 Se serveste cu smantana si verdeata. Este buna atat calda cat si rece.



Pofta buna!




duminică, 13 ianuarie 2013

Chec zebra



 

Cand am pofta de ceva dulce, dar nu prea am timp si nici rabdare sa fac ceva prea complicat imediat ma gandesc la un chec. Imi place checul pentru ca se poate manca la micul dejin alaturi de o cana de lapte sau cafea, sau la servici impreuna cu un borcanel de iaurt sau pur si simplu ca si desert.
Ca sa nu mai zic ca in caz de musafiri surpriza e solutia salvatoare. Si ca sa nu para un dulce banal va arat azi un chec cu un aspect putin altfel. Bineinteles ca nu am descoperit eu "apa calda" dar pentru cei care nu au mai vazut un astfel de chec poate fi o idee de urmat.

Ingrediente:
-300 g faina
-400 g zahar
-6 oua
-125 ml ulei
-3 linguri apa
-3 lingurite cacao
-un plic zahar vanilat
-un plic praf de copt

Mod de preparare:
Se separa galbenusurile de albusuri.
Se bat albusurile spuma cu un praf de sare. 
Se adauga o lingura de zahar si se bate spuma pana ce se topeste zaharul si mai apoi se adauga urmatoarea lingura de zahar. 
Peste spuma obtinuta se adauga cate un galbenus si se amesteca  cu miscari usoare de sus in jos.
In final se obtine o spuma deschisa la culoare cu un volum triplat.
Se amesteca faina cu praful de copt si se cerne. Se incorporeaza peste spuma de ou adaugand pe rand cate un pic de faina apoi putin ulei, din nou faina si tot asa. Se adauga si apa si se amesteca usor cu o spatula.


Se imparte compozitia in doua boluri. Unul ramane ca atare iar in celalalt se adauga cacao.


Se tapeteaza o forma de copt de 26 cm astfel: fundul tavii cu hartie de copt udata si stoarsa bine iar marginile unse cu unt si faina. Eu am uns marginile doar cu ulei. Am uitat odata sa ung marginile si nu s-a lipit blatul asa ca acum am "trisat" din nou. Intentionat de data asta.
In mijlocul tavii se pun 2 linguri din compozitia alba, apoi peste aceasta tot in centru 2 linguri de compozitie cu cacao si tot asa pana la terminarea compozitiilor. Nu nivelati cu lingura. Atentie si la manevrarea tavii: nu se fac miscari bruste pentru a nu irosi tot efortul depus.

Se introduce tava in cuptorul preincalzit la 180 de grade pentru aproximativ 35-40 de minute. Testul scobitorii este decisiv. Se mai lasa in cuptorul inchis 10 minute, apoi se scoate si dupa ce s-a racit se pudreaza cu zahar pudra.

Si iata rezultatul:


Arata deosebit dar si gustul a fost pe masura. Un prieten, fan al dulciurilor si un mare critic de-al meu a zis ca a fost tare gustos.


Si o feliuta pentru toti cei care poftesc!


Pofta buna!


miercuri, 9 ianuarie 2013

Branzoaice



In ultima perioada am constatat ca niciun tort, nicio prajitura, niciun preparat sofisticat al zilelelor noastre nu se compara cu ceea ce ne facea bunica sau mama in copilarie. Si inca un lucru: desi mereu am avut impresia ca tot ce era bun era si greu de facut, am inteles ca de fapt nu e chiar asa.
De multe ori cand ma duceam la parinti acasa, in Braila o rugam pe mama sa-mi faca ceva ce binenteles eu aveam teama sa incerc sa prepar: branzoaice.
Insa nevoia te obliga, nevoia si pofta, caci nicaieri nu poti gasi asa ceva.
Asa ca zilele trecute am luat "taurul de coarne". Si am iesit invingatoare! Am facut niste branzoaice foarte, foarte bune. Si nu numai eu am zis asta: sotul si nasii au fost incantati. 
Poate ca unele dintre voi veti considera ca sunt banale dar sunt convinsa ca sunt multe care au impresia ca e SF sa faci asa ceva.
Asa ca va sfatuiesc sa aveti curaj.


Ingrediente:
-600 g faina
-330 ml apa calduta
-25 g drojdie proaspata
-250 g telemea de oaie
-2 oua
-1 lingura zahar
-1 lingurita sare

Mod de preparare:

Intr-un pahar se amesteca drojdia cu o lingura de apa calduta. Se adauga o lingura de zahar si una de faina si se lasa la fermentat pentru minim 10 minute. Este de preferat sa se lase paharul langa o sursa de caldura. Eu am folosit drojdie Budafok. Mama mi-a recomandat-o si am fost foarte multumita.

Odata cu trecerea timpului veti observa ca drojdia isi va mari volumul si la suprafata vor aparea mici bule de aer.

Intr-un bol se pune faina cernuta in prealabil si sarea. In mijlocul gramezii de faina se face o gropita in care se toarna drojdia dospita si apoi apa.
Se amesteca bine formandu-se un aluat. Daca aluatul este prea lipicios se mai adauga faina, iar daca este prea tare se mai adauga apa.
Se acopera bolul cu un prosop de bucatarie si se lasa la dospit intr-un loc calduros pentru aproximativ 40 de minute. Eu am mai avut ceva treaba asa ca l-am lasat o ora.


Intre timp se pregarteste umplutura. Simplu de tot: se rade branza si se amesteca cu 2 oua. Eu am vrut niste branzoaice sarate motiv pentru care am folosit telemea de oaie.
Daca va doriti niste branzoaice dulci, aromate folositi branza de vaci, zahar dupa gust, un pliculet zahar vanilat, oua si coaja de lamaie/portocala.

Dupa ce a crescut aluatul se tapeteaza masa de lucru cu faina, se rupe cate o bucata, se formeaza o bila care se intinde cu sucitorul dandu-i o forma rotunda.
Se pune cate o lingura de umplutura pe jumatate din foaia intinsa, se acopera cu cealalta jumatate si se preseaza marginile cu ajutorul unei furculite. Se inteapa cu furculita din loc in loc. Eu am obtinut 12 bucati. Cantitatea variaza in functie de marime.


Intr-o tigaie adanca se incinge o cantitate mai mare de ulei si se prajesc branzoaicele pe ambele parti la foc mediu.


Abia am asteptat sa scot prima branzoaica. Va spun sincer ca-mi ploua in gura...


Crocante, sarate si numai bune alaturi de un castronel cu iaurt.


In seara in care le-am facut ne-au vizitat nasii. Branzoaicele au facut "senzatie". Le-am mancat pe toate. 

Si o poza cu o sectiune sa vedeti cum erau in interior.


 Sa aveti pofta!