Va mai aduceti aminte de fundite, minciunele sau uscatele?
Nu conteaza sub ce denumire le cunoasteti. Important este faptul ca aproape toti am mancat asa ceva in copilarie. Iar gustul lor nu poate fi uitat.
Si de ce sa ne interzicem asa ceva, cand se fac atat de simplu si rapid? In maxim o ora puteti sa va bucurati de ele.
Eu le-am facut intr-o zi cand am avut invitati seara la masa si nu aveam timp pentru un desert sofisticat. Si ce sa va zic: a fost apreciat aperitivul, supa, friptura in sos de vin rosu dar funditele au facut sen-za-tie! Cand le-au vazut invitatii am auzit: wow uscatele, din astea ne facea mamaie!
Unul dintre prieteni mi-a zis ca a si uitat de ele, ca nu a mai mancat de vreo 15 ani. Si ca sunt exact asa cum le stia si el. S-au mancat absolut toate!
Ingrediente:
-600 g faina
-80 g unt
-3 oua
-130 ml lapte
-3 linguri zahar
-sare
Mod de preparare:
Se cerne faina intr-un bol si se adauga un praf de sare. Se adauga untul si se amesteca pana se obtine un aluat nisipos.
Intr-un castronel se amesteca ouale, zaharul si laptele.
Acest mix se toarna peste faina si se amesteca. Se framanta bine pana se obtine un aluat nelipicios. Daca este prea moale se mai adauga faina sau din contra daca este prea tare se mai toarna un pic de lapte.
Se presara faina pe masa de lucru, se rupe o bucata de aluat si se intinde o foaie subtire cat o lama de cutit (daca vreti ca funditele sa nu fie prea crocante atunci intindeti o foaie de aluat mai groasa).
Se taie foaia in romburi, in mijlocul carora se face o taietura oblica prin care se trage un colt obtinandu-se astfel o forma de fundita.
Se prajesc pe ambele parti, in ulei incins, la foc mediu pana capata o culoare aurie.
Se scot pe un servetel de hartie pentru a absorbi excesul de ulei.
.JPG)
Se lasa sa se raceasca si se pudreaza cu zahar pudra.
.JPG)
Desi este un desert simplu, parerea mea este ca funditele arata delicat, elegant.
.JPG)
Se pot servi simple sau cu gem. Eu am preferat gem de afine.
Si inca una pentru voi!
Sa aveti pofta!
Acum cateva zile mi-am adus aminte de ele, si am uitat sa-i cer mamei reteta :) Noroc cu tine! Te pup!
RăspundețiȘtergereVali astept sa-mi spui cum ti-au iesit.Sau mai bine zis cate a mancat Paul; e cel mai sincer critic,nu?
ȘtergereCat sunt de bune!! Si ce dor mi s-a facut de ele! Cred ca in curand ma apuc si eu de o portie zdravana! Multumesc, Pupici!
RăspundețiȘtergereMi-ai adus aminte de copilarie;pe atunci,era aproape singurul desert pe care ni-l facea mama!!
RăspundețiȘtergerepup si o zi buna!!
Cat de mult imi plac... si totusi nu am mancat de foarte mult timp. Cu siguranta voi face curand, mi-ai facut pofta!
RăspundețiȘtergereMa bucur tare mult ca v-am adus aminte de ele si mai ales ca v-am convins sa le preparati! Sa aveti spor la bucatarit si sa-mi spuneti cat de repede le-ati papat...
RăspundețiȘtergereSofisticate sau nu, e desertul copilariei noastre. Si ce bune sunt!!!!! Tu le-ai dat o nota de eleganta cu acea dulceata de afine.
RăspundețiȘtergereIn mainile tale orice reteta capata eleganta si mai ales indemnul de a face si noi. Multumim, Alina!