Bocăneţi - placintă cu aluat dospit

Cu siguranta fiecare dintre noi asociaza copilaria cu unele amintiri culinare. Iar eu cand spun copilarie ma gandesc la ceva ce ne facea nona (bunica materna) de multe ori: un fel de placinta de branza dar cu aluat dospit. Si cum nu am mai mancat de ani buni asa ceva mi-am luat inima in dinti si am trecut la treaba. Gustul l-am regasit in ceea ce am facut insa la aspect mai trebuie sa lucrez.

La fix a venit si provocarea Simonei de la Simona's World in cadrul proiectului Dulce Romanie care ne-a propus sa pregatim aluaturi dulci.

Ingrediente:
-800 g faina
-350-500 ml apa calduta
-4 linguri ulei
-2 lingurite sare
-2 lingurite zahar
-40 g drojdie proaspata
-750 g branza
-10 linguri zahar
-6 oua
-4 linguri lapte

 Mod de preparare:

Intr-un pahar se amesteca drojdia cu o lingurita de zahar. Se adauga doua linguri de apa calduta si o jumatate de lingurita de faina si se lasa la fermentat pentru minim 10 minute. Este de preferat sa se lase paharul langa o sursa de caldura.
Odata cu trecerea timpului veti observa ca drojdia isi va mari volumul si la suprafata vor aparea mici bule de aer.

Intr-un bol se pune faina cernuta in prealabil de doua-trei ori si sarea. In mijlocul gramezii de faina se face o gropita in care se toarna drojdia dospita. Se toarna apa calduta si uleiul si se framanta bine timp de aproximativ 10 minute. 

Apa se toarna in fir subtire, putin cate putin pana se obtine un aluat elastic, usor lipicios dar care se desprinde de pe marginile vasului. Este posibil sa aveti nevoie de mai multa sau de mai putina apa in functie de faina pe care o folositi.

Se acopera bolul cu un prosop de bucatarie si se lasa la dospit pana ce aluatul isi dubleaza volumul. Asta depinde si de temperatura din camera.

Intre timp se pregarteste umplutura: se rade branza si se amesteca cu 4 oua si 10 linguri de zahar. Cantitatea de zahar o stabiliti in functie de preferinte.

Dupa ce a crescut aluatul se tapeteaza masa de lucru cu faina si se imparte aluatul in doua bucati. 

Cu ajutorul sucitorului se intinde mai intai o foaie mai grosuta care se taie in 2.

Pe jumatate din cele 2 parti obtinute se intinde amestecul de branza, se acopera cu cealalta jumatate de aluat si se preseaza bine marginile. Eu aici am gresit. Trebuia sa fac foi mai inguste si astfel as fi obtinut 4 randuri de bocăneţi. Gustul nu se modifica, doar aspectul este altul.

Se taie apoi in bucati de marimi diferite.

Se unge o tava cu ulei si se aseaza bucatile de bocăneţi intr-un mod asimetric. Eu am obtinut vreo 24 de bucati (3 tavi mai mici).

Se mai lasa sa creasca aproximativ 45 de minute.

Se amesteca 4 linguri de lapte cu 2 galbenusuri de ou si se ung bocăneţii.

Se introduce tava in cuptorul preincalzit la 180 de grade pentru aproximativ 40 de minute.

Si iata-i in toata splendoarea lor:

Un miros imbietor va cuprinde bucataria. Daca nu ati sti ce e in cuptor cu siguranta ati spune: "Sa fie miros de paine sau placinta? Nu stiu sigur, dar miroase tare bine!"

Pufosi si deliciosi:

Pofta buna!

Paine de casa cu masline si rozmarin

 

In ceasul al 12-lea reusesc sa postez reteta pentru Provocarea Secreta. Luna aceasta am avut de ales de pe un site al carui denumire spune totul: Disturbingly Delicious. Cu greu m-am decis ce sa prepar. Am fost tentata sa aleg un desert dar, in final am ales ceva ce m-a provocat: mini baghete cu masline si rozmarin. Am ales sa pastrez intocmai ingredientele dar prezentarea am modificat-o in sensul in care am ales sa fac o paine si nu minibaghete.

 

Ingrediente:
-400 g faina
-250 ml apa
-3 linguri ulei
-o lingurita si jumatate sare
-o lingurita zahar
-20 g drojdie proaspata
-70 g masline felii
-3/4 lingurita rozmarin

Mod de preparare:

Intr-un pahar se amesteca drojdia cu o lingurita de zahar. Se adauga doua linguri de apa calduta si o jumatate de lingurita de faina si se lasa la fermentat pentru minim 10 minute. Este de preferat sa se lase paharul langa o sursa de caldura.
Odata cu trecerea timpului veti observa ca drojdia isi va mari volumul si la suprafata vor aparea mici bule de aer.

Intr-un bol se pune faina cernuta in prealabil de doua-trei ori si sarea. In mijlocul gramezii de faina se face o gropita in care se toarna drojdia dospita. Se toarna apa calduta si uleiul si se framanta bine timp de aproximativ 10 minute. Se obtine un aluat elastic, usor lipicios dar care se desprinde de pe marginile vasului.

Se adauga maslinele felii si rozmarinul (daca aveti rozmarin proaspat este si mai bine). Eu am folosit o lingurita de rozmarin si la final mi s-a parut ca gustul era prea puternic. Va sfatuiesc sa folositi doar trei sferturi de lingurita sau chiar jumatate in functie de preferinte.

Se framanta aluatul pana se incorporeaza bine maslinele si rozmarinul. Se acopera bolul cu un prosop de bucatarie si se lasa la dospit pana ce aluatul isi dubleaza volumul. Asta depinde si de temperatura din camera.

Se tapeteaza o tava de aragaz cu hartie de copt si se rastoarna aluatul. I se da o forma rotunda si se mai lasa la crescut aproximativ 10-15 minute. Optional se poate cresta painea.

Se seteaza temperatura cuptorului la 200 de grade si se introduce in interior o cratita cu apa fiarta. Se lasa in interior pana in momentul in care se introduce tava cu painea. In acest mod in interiorul cuptorului vor fi vapori de apa care vor face ca painea sa nu aiba o coaja extrem de tare ci doar usor crocanta. Vio chiar a apreciat lucrul asta: "imi place cum a iesit coaja".

Se coace painea aproximativ 40 de minute.

Se lasa painea sa se raceasca pe un gratar de bucatarie. Eu am improvizat: am folosit un gratar de la aragaz pe care nu-l folosesc de obicei.

Dragii mei aproape cand era coapta painea am realizat un lucru :este atat de simplu sa intinzi mana si sa iei paine gata facuta de pe raft dar cu acest gest simplu pierzi sau mai bine zis renunti la mirosul imbietor al painii facute in casa, la coaja crocanta, la miezul proaspat si pufos.

Este adevarat ca se pierde timp si energie dar macar asa din cand in cand va recomand sa faceti o paine, poate atunci cand aveti oaspeti la masa sau cand iesiti la un picnic cu prietenii. Cu siguranta preparatele vor fi mai gustoase alaturi de o felie de paine facuta in casa.

Bucataria a fost invadata de miros de rozmarin si paine calda. O nebunie! M-am invartit in jurul cuptorului asemeni unui copil nerabdator si pofticios.

Cu greu am rezistat vreo 2 ore sa las painea sa se raceasca pentru a o putea taia. Si asta asa pentru ca vroiam sa fac poze pentru blog caci altfel as fi rupt numaidecat o bucata de paine aburinda.

Pufos, pufos si delicios!

 

Pofta buna!

Cozonac cu nuca si rahat

Cei care sunt prieteni fideli ai blogului stiu ca nu sunt la prima incercare in ale "cozonacitului". Unele tentative au fost mai putin reusite, alte mai reusite insa niciodata nu am incercat sa fac un cozonac cu o forma clasica. 

Prin urmare era cazul sa-mi suflec manecile si sa ma apuc de treaba. Sarbatorile pascale au fost un bun prilej de a ma testa. 

Inca din prima clipa gandul m-a purtat la nona (bunica materna) care facea cate 10-14 cozonaci de Paste. Si in Vinerea Mare cand veneau copiii si nepotii ne lua pe toti si ne ducea in camara sa ne arate masa plina cu cozonaci, pasca si cosul cu zeci de oua vopsite. 

Cu siguranta mai am mult pana o sa ajung la nivelul ei dar macar am inceput sa acumulez experienta. Si am sentimentul ca de acolo de sus ma vegheaza si ma iubeste cel putin la fel de mult cum o iubesc si eu.

Ingrediente aluat:
-550-600 g faina
-120 g zahar
-2 oua
-225 ml lapte
-80 ml ulei
-25 g drojdie proaspata
-1/2 lingurita sare
-coaja de portocala si lamaie
-esenta vanilie

Pentru umplutura:
-100 g nuci
-1 lingura cacao
-3 linguri zahar
-1 lingura esenta rom
-250-350 g rahat

Pentru uns cozonacul:
-un galbenus
-2 linguri de lapte

Mod de preparare:
Intr-un pahar se amesteca drojdia cu o lingurita de zahar. Se adauga doua linguri de lapte caldut si o jumatate de lingurita de faina si se lasa la fermentat pentru minim 10 minute. Este de preferat sa se lase paharul langa o sursa de caldura.
Odata cu trecerea timpului veti observa ca drojdia isi va mari volumul si la suprafata vor aparea mici bule de aer.

Intre timp intr-o craticioara se pune pe foc mic zaharul si laptele. Se amesteca din cand in cand pana se dizolva zaharul.

Intr-un bol se pune faina cernuta in prealabil de doua-trei ori si sarea. In mijlocul gramezii de faina se face o gropita in care se toarna drojdia dospita. Se adauga ouale, coaja de portocala +/- lamaie si 3 linguri esenta de vanilie.

Se incorporeaza usor faina, adaugandu-se in fir subtire laptele caldut.

Se framanta bine formandu-se un aluat. Pe masura ce se framanta se adauga cate un pic de ulei atunci cand aluatul se lipeste de mana si se framanta in continuare timp de 15-30 de minute. Eu am framantat aproximativ un sfert de ora.

Se acopera bolul cu un prosop de bucatarie si se lasa la dospit pentru 60 de minute intr-un loc caldut si ferit de curenti de aer.

Intre timp se pregateste umplutura cu nuca amestecand nuca maruntita cu zaharul, cacaoa si esenta de rom.

Dupa ce aluatul si-a dublat volumul se unge masa cu ulei si se imparte aluatul in 2 parti egale. 

Din prima bucata de aluat se intinde o foaie cu o grosime de 1.5 cm si cu o lungime egala cu cea a  tavii de cozonac.

Se intinde amestecul de nuca si se ruleaza strans formandu-se un rulou.

La fel se procedeaza si cu a doua bucata de aluat, insa de data aceasta peste aluat se presara rahat taiat in bucatele mici. Eu am folosit 250 de grame, insa data viitoare voi suplimenta cantitatea cu inca 100 de grade. Deh, doar facand inveti...

Se impletesc cele 2 rulouri, se aseaza in tava tapetata cu hartie de copt si se mai lasa sa creasca 45-60 de minute intr-un loc caldut si ferit de curenti de aer. Cozonacul trebuie sa creasca pana aproape de marginea (inaltimea) formei de cozonac.

Eu in Joia Mare am vopsit oua, motiv pentru care l-am lasat cam mult  sa creasca (vreo 40 de minute).

Se unge cozonacul cu un amestec facut dintr-un galbenus si 2 linguri de lapte si se introduce tava in cuptorul preincalzit la 170 de grade pentru 45-50 de minute. Dupa jumatate de ora daca cozonacul a capatat o culoare aurie se poate acoperi cu o foaie de copt pentru a nu se arde la suprafata. Eu trebuia sa fac operatiunea asta un pic mai repede....

Dupa ce s-a copt cozonacul se mai lasa in forma 10 minute, apoi se scoate din tava si se culca pe o parte. Dupa vreo 40 de minute se intoarce pe partea cealalta si tot asa se repeta de cateva ori.

Se taie de preferinta a doua zi dupa ce este complet racit.

Vazandu-i aspectul exterior mi-am zis: pare ok, a crescut mare si frumos! Seamana cu cozonacii lui nona. Oare cum o fi inauntru?

De sarbatori am fost in Braila la parintii si socrii mei, motiv pentru care in Vinerea Mare am facut pozele pentru blog fara sa gust nici macar o frimitura. Nu va mai zic de miros. Ispita a fost mare dar nu am cedat. 

Am fost incantata de modul in care a aratat. 

Si cand am ajuns la degustat satisfactia mea a fost maxima! Pufos, gustos si super aromat!

E drept ca un cozonac presupune mai multa munca, insa gustul sau, pufosenia, finetea e incomparabil mai buna decat cei din comert. De sarbatori am degustat 3 cozonaci facuti in casa si unul din comert. Cel din urma arata cel mai bine dar gustul a fost fara discutie pe ultimul loc.

Era sa uit de departamentul CTC (Vio) a fost incantat si i-a zis soacrei mele ca are concurenta. 

Pofta buna!

Placinta spirala cu branza si spanac (aluat de casa)

Dupa sarbatorile pascale am simtit nevoia sa las deoparte dulciurile si preparatele din carne. Sincer imi doream un aperitiv usor dar si gustos. Si cum de vreo 2 luni aveam in congelator un pachet de spanac mi-am zis ca e timpul sa profit de el. Asa ca am hotarat sa fac o placinta cu foi facute in casa. Stiu ca cei mai multi dintre voi folositi foi cumparate din comert dar daca aveti timp, intr-un week-end poate, va sfatuiesc sa le faceti in casa. Cu siguranta papilele voastre gustative vor fi entuziasmate.

Cu aceasta reteta voi participa la concursul organizat de Laura Adamache in colaborare cu Costa D'Oro.

Ingrediente:
Doua foi placinta:
-500 g faina
-2 oua
-2 linguri ulei masline Costa d'Oro
-1 lingura otet
-150 ml apa calduta
-1/2 lingurita sare

Umplutura spanac:
-300 g spanac congelat/800 g spanac proaspat
-1 ou
-2 catei usturoi
-sare, piper

Umplutura branza:
-350 g branza sarata
-1 ou

Pentru uns:
-1 galbenus
-2 linguri lapte

Mod de preparare:
Foi placinta:

Intr-un bol se amesteca faina cernuta in prealabil cu sarea. Se adauga cele 2 oua, otetul, uleiul si apa calduta in fir subtire. 

Se obtine un aluat nelipicios care se framanta bine timp de 10 minute. Daca mai este nevoie adaugati apa sau faina dupa caz.

Se scoate bila de aluat din bol si se mai framanta pe blatul de lucru prin lovire (se tranteste de masa de lucru de 100 de ori pentru a dezvolta glutenul si asa aluatul devine elastic). Eu am efectuat aceasta operatiune pe la 9.30 dimineata si mi-a placut teribil. Este o modalitate placuta de a incepe ziua.

Aluatul se imparte in 2 parti. Din fiecare bucata se intinde un cerc cu diametrul de 17 cm care se unge cu ulei si se lasa 15-30 minute intr-un loc ferit de curenti de aer.

Intre timp se prepara umplutura.

Umplutura spanac:
Intr-o tigaie se pune spanacul decongelat si scurs bine in prealabil. Se lasa sa se caleasca pe foc mic pana ce spanacul ramane aproape uscat. Apoi se adauga un ou, 2 catei de usturoi pisati, sare, piper si se omogenizeaza bine. Se mai lasa pe foc mic inca 2-3 minute. Se ia tigaia de pe foc si dupa ce spanacul s-a racit putin se marunteste cu ajutorul unui cutit sau a unui robot de bucatarie.

Daca folositi spanac proaspat procedati astfel: intr-o cratita se pune apa si in momentul in care incepe sa fiarba se adauga spanacul. Se lasa pentru aproximativ 5 minute. Apoi se scurge apa, se lasa spanacul la racit si la final se stoarce bine.

Umplutura branza:
Branza se rade pe razatoarea mica si se amesteca bine cu un ou.

Din fiecare bucata de aluat se intinde cate o bucata de foaie de placinta cat se poate de subtire. Din pacate eu am un sucitor destul de micut si m-am cam chinuit cu intinderea foilor.

Foaia de placinta se taie in fasii cu latimea de 5 cm.
Pe fiecare fasie se intinde alternativ umplutura de spanac si cea de branza (nu exagerati cu cantitatea de umplutura caci mai apoi va fi greu de rulat).

Se ruleaza fiecare fasie de aluat si se formeaza placinta spirala astfel: in tava de cuptor tapetata cu hartie de copt se formeaza un melc din fasia de placinta umpluta cu branza. In continuarea acesteia se adauga o fasie cu spanac si tot asa.

Intr-un bol se amesteca un galbenus cu 2 linguri de lapte si se unge placinta. Apoi se introduce tava in cuptorul preincalzit la 180 de grade pentru aproximativ 35 de minute pana ce capata o frumoasa culoare aurie.

Eu din cantitatile prezentate am obtinut 2 placinte.

Va spun sincer ca nu sunt un mare fan al spanacului dar aceasta placinta a fost pur si simplu delicioasa! Combinatia de branza, spanac si foi de placinta facute in casa a fost dementiala! Rezultatul a fost mult peste asteptarile mele. Initial credeam ca Vio va fi principalul consumator dar "scorul final" a cam fost egal.

Ca sa nu mai zic ca am fost foarte incantata de aspect.

Va asigur ca este o placinta extrem de gustoasa, iar foile de placinta facute in casa nici nu se compara cu cele din comert. Se topesc in gura, sunt fine, delicate...

Se poate consuma atat calda cat si rece. La noi s-a terminat prea repede, ca tot ce e bun tine putin.

Pofta buna!

Crostoli - reteta de post

Nu m-am gandit niciodata ca as putea sa prepar un desert cu doar doua ingrediente. Si totusi e posibil. Mai mult de atat, se poate obtine un desert bun rau de tot.
Crostoli sunt niste bucatele mici de aluat, prajite, crocante si "afurisit" de delicioase.

 Ingrediente:
-200 ml frisca vegetala
-250-280 g faina
-esenta de vanilie
-zahar pudra vanilat

Mod de preparare:

Intr-un bol se toarna frisca lichida si 2 lingurite esenta de vanilie. Apoi se presara un praf de sare.

Se adauga faina putin cate putin si se framanta pana se obtine un aluat elastic. Cantitatea de faina difera in functie de faina folosita.

 Se presara faina pe masa de lucru si se intinde aluatul intr-o foaie cat se poate de subtire. 

Cu ajutorul unei rotite dintate se taie foaia in dreptunghiuri. In mijlocul fiecarui dreptunghi se traseaza o dunga pe diagonala.

Se prajesc  in ulei incins, pe ambele parti, pana capata o culoare aurie.

Se scot pe un prosop de bucatarie pentru a absorbi excesul de ulei si se lasa sa se raceasca.
Se pudreaza cu zahar vanilat.

Simplu si bun! De fapt am gresit. Simplu si extraordinar de bun!

Nu o sa va vina sa credeti ca din doar doua ingrediente puteti obtine un desert asa de bun. Sunt atat de delicate: se topesc in gura.

Va spun sincer ca dau dependenta. Vio mi-a zis ca i-au placut atat de mult incat mai avea putin si le visa noaptea.

Daca doriti puteti sa le mancati si cu gem. Eu am ales unul de gutui.

Pofta mare!

Poale-n brau

Am inceput sa ador aluaturile. Si nu ma refer numai la partea cu degustarea ci si la prepararea lor. Daca acum ceva timp mi se pareau un "bau-bau" acum pot spune ca abia astept sa fac si sa ma bucur de niste pufosenii aromate.

Zilele trecute am facut placintele poale-n brau. Niste branzoaice delicioase care merg de minune alaturi de un pahar cu lapte. In plus imi place la nebunie ca pot sa le mananc in orice moment al zilei. Asa ca nu ezitati sa le incercati.

Ingrediente:

Aluat:
-550-600 g faina
-100 g zahar
-2 oua
-200 ml lapte
-50 ml ulei
-25 g drojdie proaspata
-1/2 lingurita sare
-coaja de portocala
-esenta vanilie

Pentru umplutura:
-500 g branza nesarata
-150-200 g zahar
-2 oua
-un plic zahar vanilat
-coaja portocala
-stafide

Pentru uns:
-un galbenus
-2 linguri de lapte


Mod de preparare:
Intr-un pahar se amesteca drojdia cu o lingurita de zahar. Se adauga doua linguri de lapte caldut si o jumatate de lingurita de faina si se lasa la fermentat pentru minim 10 minute. Este de preferat sa se lase paharul langa o sursa de caldura.
Atunci cand fac aluaturi eu folosesc mereu in bucatarie un termometru si incerc sa mentin o temperatura de 21.5 grade.

Odata cu trecerea timpului veti observa ca drojdia isi va mari volumul si la suprafata vor aparea mici bule de aer.

Intre timp intr-o craticioara se pune pe foc mic zaharul si laptele. Se amesteca din cand in cand pana se dizolva zaharul.

Intr-un bol se pune faina cernuta in prealabil de doua ori si sarea. In mijlocul gramezii de faina se face o gropita in care se toarna drojdia dospita. Se adauga ouale, coaja de portocala si 3 linguri esenta de vanilie.

Se incorporeaza usor faina, adaugandu-se in fir subtire laptele caldut.

Se framanta bine formandu-se un aluat. Pe masura ce se framanta se adauga cate un pic de ulei atunci cand aluatul se lipeste de mana si se framanta in continuare timp de 15-30 de minute. Eu am framantat aproximativ un sfert de ora.

Se acopera bolul cu un prosop de bucatarie si se lasa la dospit pentru 60 de minute.

Intre timp se prepara umplutura amestecand branza rasa cu ouale, zaharul, zaharul vanilat si coaja de la o portocala. Cantitatea de zahar se stabileste in functie de preferinte. Eu am adaugat 200 g de zahar. Optional se adauga si stafide.

Dupa ce aluatul si-a dublat volumul se presara faina pe blatul de lucru si se intinde o foaie dreptunghiulara groasa de 0.5 cm. Se taie foaia in patratele cu latura de aproximativ 15 cm. 

In mijlocul fiecarui patrat se pune o lingura de umplutura si apoi se impatureste aducand colturile opuse ale patratului pana ajung la jumatatea umpluturii. Se repeta operatiunea cu colturile ramase si se preseaza astfel incat sa nu se dezlipeasca.

Eu o parte din poale-n brau le-am impachetat asa iar pe celelalte le-am mai impachetat un pic. Adica colturile nou formate le-am adus spre centru si astfel am obtinut o forma rotunda pentru poale-n brau. Astfel nu exista niciun risc ca umplutura sa iasa din aluat. Eu pe viitor voi alege a doua varianta.

  Se aranjeaza bucatile in tava tapetata cu hartie de copt si se mai lasa la crescut pentru inca o ora.

Se ung poalele-n brau cu un amestec facut dintr-un galbenus si 2 linguri de lapte si se introduce tava in cuptorul preincalzit la 170 de grade pentru aproximativ 30 de minute. Daca vi se pare ca au o culoare aurie se pot acoperi cu o foaie de copt pentru a nu se arde la suprafata.

Si iata-le imediat ce le-am scos din cuptor. Pacat ca mirosul nu se poate transmite.

Nu pot zice decat atat: pufoase, fragede, aromate. 

 

Au crescut tare bine si s-au "colorat" frumusel. Am fost tare fericita si mandra de cum au iesit aceste placintele.

Pufoseniile astea mici sunt tare potrivite pentru micul dejun alaturi de un pahar cu lapte sau iaurt. Si daca nu v-am convins pana acum va arat si cum arata in interior.

 Se pot presara cu zahar pudra. Sunt delicioase atat calde cat si reci.

Pofta buna!